PROIECTII CINEMA MOBIL APOLDU DE SUS

13-14 aprilie 2007

:: In Apoldu de Sus, echipa Projector Tank s-a intregit: a doua dubita din Anglia, al doilea ecran si al doilea proiector au sosit. Intalnirea a avut loc in mijlocul satului, in mijlocul unei intersectii, care se umpluse deja cu vreo 100-150 de oameni, de toate varstele – care fusesera anuntati cu cateva zile inainte ca vor primi vizita unui cinema mobil.
:: Am ajuns acolo la invitatia noului invatator din sat – Thomas, un tanar austriac pe care l-a infiat Romania. Planul lui era sa proiectam intai animatii pentru copiii romi si apoi un documentar despre sasii din Transilvania. In Apoldu de Sus locuiau candva multi sasi, care au plecat masiv in timpul si dupa perioada socialista; cei care au plecat, si-au vandut casele, la repezeala (si, adesea, doar pe chitante de mana), familiilor sarace, cele mai multe fiind de etnie roma. Sasii care au ramas sunt putini si in varsta.

:: Echipa Komunitas a luat drumul prin Sibiu (care e doar la vreo 20 km de Apoldu de Sus) iar echipa din Anglia s-a ratacit pe drum, venind dinspre Cluj, si a ajuns cu intarziere – ceea ce ne-a facut pe toti san e agitam. Dar ne-a oferit si ocazia de a sta de vorba cu oamenii adunati; cei mai multi erau membrii ai familiilor rome din sat, multi erau saraci, putini dintre ei fusesera vreodata la cinema; am vorbit despre Windows XP cu un baiat, am vorbit despre dragoste cu o tanara mamica, am dezbatut politica cu un domn intelept, le-am povestit celor adunati ce filme avem, ce filme ne plac si incet-incet am intrat in gasca de tineri si copii.
:: Cea mai grea incercare in Apoldu de Sus a fost alegerea filmelor…ceea ce ne-aratat ca, adesea, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ! Cu surpiza, ne-am dat seama ca orice film am fi pus, “targetul” nu ii poate include pe toti oamenii prezenti: daca proiectam animatii, plecau o parte din tineri; daca proiectam videoclipuri, plecau o parte din adulti; daca proiectam un film lung, plecau din copii. Practic, trebuia se ne “sacrificam” o parte din public.
:: Am decis sa ii avantajam pe copii, ei fiind cei mai entuziasti, asa ca am inceput cu desene animate; si am continuat in acelasi registru mai mult de o ora. Apoi am ales un film muzical, care spune o poveste posibila a muzicii tiganesti, din India si pana in Spania, unde a dat nastere stilului flamenco, trecand de-a lungul sutelor si sutelor de ani, si de-a lungul celor 2 continente, influentand dezvoltarea Muzicii. Partea din film realizata in Romania si Ungaria – cu muzica de tambal si scripca – a fost cea mai controversata: o parte dintre cei din public cantau versurile cu drag si isi aminteau de parintii care i-au invatat aceste melodii, o alta parte spuneau ca este mult prea invechita si si-a pierdut farmecul. Reactiile publicului sunt intotdeauna o satisfactie pentru noi, pentru ca ne arata faptul ca oamenii iau atitudine fata de lucrurile pe care le vad, nu sunt doar consumatori pasivi de imagine.
:: La sfarsitul serii, cu greu ne-am indurat sa oprim aparatele si sa ne trimitem publicul acasa, dar era deja o ora tarzie pentru evenimente in mijlocul satului.
Un membru al echipei proaspat-venite din Anglia a marturisit ca, tot comunicand cu copiii, nici nu si-a mai dat seama ca oamenii din jur nu vorbesc aceeasi limba ca el. Ceea ce inseamna ca se pot crea conditii astfel incat realitati sociale diferite sa vina in contact si sa se imbogateasca reciproc.